sâmbătă, 7 aprilie 2012

Amintiri amare

…o ajutam pe mama să citească, în șpalturi - pe vremuri - corectura ziaruluiÎnvățământul public. Am citit, astfel, și numărul în care își publicase regretatul Grigore Vieru ciclul de poeme Litanii pentru orgă, scris după ce își pierduse mama.

Citeam


Tristă dimineață
De Duminica mare.
Îmi izvorăște pe față
Steaua cea de sare.
Privesc cu durere la
Verzile săbioare
De porumb din grădina ta,
Mamă, care
Nu te mai pot apăra.
Întregul nu mai e întreg.
Strig:
Sunt cel mai fără de noroc!
Deși înțeleg, înțeleg
Că toți suntem un lemn
De foc

* * *

Lipsești dintre lumine,
Dar nu lipsești din mine.
Lipsești de la fereastră,
Dar nu din limba noastră.
Lipsești din blanda seară,
Dar nu lipsești din țară.
Plecată ești în moarte
Ci-aproape, nu departe…

și plângeam… ca acum…

de ziua lui Gelu… 9 mai 2011

Sursa: GriARG

Asta scriam acum un an... Acum tac... E rândul lui Gelu să-mi plângă de milă.

* * * 

2 comentarii:

  1. "Că toţi suntem un lemn / De foc" - frumos, prea frumos şi inutil de adevărat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, și degeaba e adevărat. Oricum, doare...

    RăspundețiȘtergere